🔴 „Nimeni nu moare de foame.” Chiar, domnule deputat?

Poate că din fotoliul de la Parlament lucrurile arată altfel. Dar hai să coborâm puțin pe pământ. În Moldova trăiesc pensionari care supraviețuiesc cu 3.000 de lei pe lună — mai puțin decât costul unui coș alimentar decent. Trăiesc oameni cu dizabilități care primesc o indemnizație sub orice limită a demnității. Trăiesc copii ale căror familii trebuie să aleagă între mâncare și facturi. Rata sărăciei în Moldova nu e o statistică abstractă. E chipul bunicii care împarte o pâine pe trei zile. E mama care nu știe cum plătește grădinița. E omul cu scaunul cu rotile care trăiește din 1.500 de lei lunar. Când un reprezentant ales al cetățenilor spune că „cine muncește, are” — ignoră cu nonșalanță bolnavii care nu pot munci, bătrânii care au muncit o viață întreagă și au primit nimic în schimb, și copiii care nu au ales în ce familie să se nască. Această declarație nu e doar greșită. E jignitoare. Și cei jigniți merită cel puțin două lucruri: o scuză publică și un deputat care să le reprezinte cu adevărat interesele — nu să le minimizeze suferința dintr-o emisiune TV.